În aceste zile dedicate cinstirii memoriei istorice a municipiului Slatina, se cuvine să aducem un omagiu celor care au zidit, la propriu și la figurat, orașul nostru — oamenii care au dăruit.
Ne oprim astăzi asupra marilor binefăcători ai Slatinei, cei care au ales să-și pună averea, munca și credința în slujba comunității.
Au construit școli, spitale, azile pentru cei nevoiași și biserici.
Au înfrumusețat orașul cu grădini publice și cișmele.
Au sprijinit educația, oferind burse tinerilor lipsiți de posibilități, pentru a urma studii înalte, în țară și în străinătate.
Negustorul Ionașcu și jupâneasa Neaga au donat întreaga lor avere — moșii, vii și prăvălii — pentru construirea unei școli, a unui spital și a unei biserici.
Astăzi, Catedrala Ionașcu și școala ridicată în 1894 rămân mărturii ale acestui gest de o rară generozitate.
Din fondurile Elenei Fântâneanu a fost construit, la începutul secolului XX, Azilul de femei sărmane, primul așezământ de ocrotire socială din Slatina.
Fiul său, Constantin Fântâneanu, a continuat tradiția filantropică, donând Primăriei casele de lângă Palatul Administrativ și lăsând prin testament sprijin anual pentru fetele sărace ale orașului.
Alexandru Iliescu, mare industriaș și bancher, a lăsat Slatinei Banca Slatina (1908), Băile Comunale, fonduri pentru școli și burse pentru elevi merituoși. Casele sale au servit drept internat pentru elevii Gimnaziului „Radu Greceanu”.
Pe fosta stradă Protopopescu, Ștefan Protopopescu a ridicat, în 1888, una dintre cele mai bune școli primare ale orașului — cunoscută de generații întregi drept Școala cu ceas.
O parte din această zestre s-a pierdut în timp.
Dar amintirea faptelor rămâne.
Iar aducerea lor în conștiința prezentului ne întărește sentimentul apartenenței la o istorie comună și ne dă puterea de a duce mai departe destinul Slatinei.
Cinste celor care au fost. Responsabilitate pentru cei care suntem.
