Ne-a lăsat pe toți mască atunci când a anunțat că schimbă (din nou) partidul. Inventat pe vremea PSD-ului lui Darius Valcov, pe legături de rudenie, crescut apoi la sânul PSD-ului lui Prina, desăvârșit în cele două mandate ale lui Emil Moț, într-o administrație coruptă, incompetentă, disprețuitoare, pe care, de facto, a condus-o, Cristi Cismaru a reintrat în politică la PUSL, un partid de buzunar al unui dator la stat cu doar 60 de milioane de euro, proprietar al unei televiziuni naționale. Asta după ce PSD i-a aruncat ciozvarta directoratului la CAO, aruncându-l de fapt sub autobuz. Jocul a fost frumos și Marius Oprescu a dovedit, de această dată, măiestrie politică: l-a ademenit cu un salariu bun, știind că nu are șanse să supraviețuiască în administrația adversarilor politici, a scăpat de el din consiliul local și, când De Mezzo l-a aruncat din CAO, i-a mai oferit o ciozvarta de 4 mii de lei pe lună. Pentru orgoliul lui Cismaru, 4 mii de lei pe lună înseamnă trei tunsuri și un pudrat de nas, așa că a spus pas. Fericit că a scăpat de el, Marius Oprescu a lăcrimat teatral, i-a spus că ușa lui rămâne deschisă dacă se răzgândește și a mers mai departe.
Cismaru a suferit de foame vreo două luni, umblând la economiile din mandatele de administrator public, și când l-a răzbit rău foamea a mers la dom’ profesor cu căciula în mână și cu para în gură: că De Mezzo m-a asuprit, că Oprescu m-a înșelat, că doar dumneavoastră sunteți soarele pe cerul plin de nori al vieții mele.
Dom’ profesor, în căutare de carne de tun la Olt, l-a uns repede șef peste partid: PUSL – partidul care va scrie viitorul la Slatina și în Olt, în capul lui Cismaru, că nici măcar Voiculescu nu crede asta.
După ce a trecut euforia numirii și a văzut că sediul e mare, dar gol, și nu îi spune nimeni „domnule președinte” (chestie importantă pentru miticii cu orgoliul mai mare decât inteligența) Cismaru a început să meargă la emisiuni locale, tunând și fulgerând că el va face și va drege… ceva ce nu a făcut în cei 12 ani cât a fost administrator public al orașului. Ofensat de-a dreptul că până și moderatorii obișnuiți cu periatul președinților îi spun tot „Cismaru”, a căutat o soluție mai bună.
După aproape o lună glorioasă de PUSL, Cismaru l-a rugat pe Mugur Mihăiescu, deputatul de Olt al AUR, să se întâlnească și să îi propună o soluție salvatoare pentru AUR. S-a gândit el, Cismaru, că Mădălina Vale – viceprimar – nu e chiar potrivită pentru candidat la primărie, dar că el, de la AUR, ar câștiga sigur. A început să îi vândă gogoși lui Mugur Mihăiescu, că el e de aur cu adevărat și că el va fi cel mai bun candidat. Minciunile și denigrările au continuat la adresa Mădălinei Vale, asta în timp ce Mugur Mihăiescu asculta cu un zâmbet impasibil pe față, lucru care l-a încurajat pe Cismaru să reverse, ca o vidanjă încărcată de la CAO, tot gunoiul din sufletul lui mic de pesedist.
Că el nu se regăsește în PUSL, dar că a fost o rampă de lansare pentru a atrage atenția, dar că el la AUR a vrut să vină și că el ar fi un partener bun și cel mai potrivit candidat la primărie.
Mugur Mihăiescu zâmbea pentru că d-alde Cismaru mâncase mulți pe pâine și se gândea că abia așteaptă să scape și să joace canasta cu prietenii la el la local… sau ceva de genul acesta, putea fi și șeptică, oricum era mai important decât ce îi spunea Cismaru.
Știți zicala aia „vii bou și pleci vacă”? Cert e că Cismaru a rămas la PUSL, unde continuă să ofteze după AUR. Sau poate după Oprescu și cele 4 mii de lei ale lui, că a înțeles până la urmă că 4 mii sunt mai mulți bani decât 0. În fine, cu un partid mic pentru un om atât de mare, în continuare, Cismaru se consolează că de fapt el, la PUSL, va face treabă și, sigur, nu are pe nimeni lângă el, dar măcar uite ce sediu mare și frumos are. Gol, dar mare.
Îi spunem noi lui Cismaru să îl consoleze și pe el cineva: Domnule Președinte, nu vă temeți, vă rog. Sunteți un om puternic și 2-3% îi aveți garantat la alegeri în 2028. Nu, nu îi aveți, dar nu se cădea să fi încheiat într-o notă pesimistă după tot perdaful pe care vi l-ați luat de la AUR și urmează și de la dom’ profesor. Păi ce, credeați că nu a aflat?”