Retras între dealuri încărcate de semnificații și legende, orașul vechi al Slatinei se desfășoară asemenea unui amfiteatru deschis către apa binefăcătoare a Oltului.
Un oraș care s-a construit firesc, din drumuri, vaduri, oameni și povești.
Podul peste Olt, centrul vechi, fosta gară, bisericile cu turle înălțate spre cer și clădirile administrative istorice nu sunt doar repere urbane — ele sunt martori ai unei lumi în care generații întregi au trăit, au muncit și au lăsat moștenire un oraș cu suflet.
„Slatina în vechea ei așezare e un oraș amfiteatru”, spunea academicianul Dumitru Caracostea — o imagine care continuă să definească identitatea acestui loc, de la lumina apusului peste Olt până la străzile pietruite ale orașului de altădată.
Astăzi, fiecare dintre noi duce mai departe această poveste, pentru a nu uita rădăcinile și pentru a îmbogăți memoria celor care vor veni.
Vă amintiți acest loc?
Care este locul din Slatina care vă poartă cel mai mult înapoi în timp?
